84 PARABOLELE LUI IISUS crezând că l-ai înţeles, asumându-1 fără reflecţie, în virtutea unui entuziasm de primă instanţă. Consimţirea facilă, acordul epidermic bazat pe o emotivitate lipsită de discernământ, nu garantează adeziunea temeinică. Parabola vizează aici conversiunile impulsive, opţiunile estetizante, jocul intelectual, supraevaluarea unei impresii de moment. Un „da“ spus prematur, sub impactul unei euforii conjuncturale, o angajare precipitată, fără un minim răgaz analitic, fără cântărirea implicaţiilor, a consecinţelor, a riscurilor şi fără evaluarea propriilor limite, toate acestea sunt o reţetă sigură a eşecului. Primeşti „cu bucurie", dar cu o bucurie care nu are din ce se hrăni, o bucurie fără rădăcină. Inconsistenţa de fond a acestei bucurii iese de îndată la iveală când mesajul asumat începe să fie costisitor. Când, din pricina lui, apar „strâmtorări", „prigoane" ori necazuri de un fel sau de altul. Proba unui adevăr bine asimilat e tenacitatea păstrării lui în condiţii potrivnice. Cât eşti capabil să sacrifici şi pentru câtă vreme de dragul identificării cu el? E de semnalat că rolul nefast jucat, în prima scenă, de păsări (anexate, de obicei, unor conotaţii pozitive) e jucat aici de soare, asociat de asemenea, în majoritatea cazurilor, unui simbolism benefic. Vizate sunt volatilitatea obtuză şi fierbinţeala de suprafaţă. Aerul apare astfel ca mediu al dezorientării şi piatra - ca lespede obnubilantă, ca piedică a tentativei de a fora în adâncime, de a avea acces la temelii. S-ar zice că indigenţă mentală e „uşoară", inconsistentă, iar superficialitatea euforică e „grea". Cea dintâi nu rezistă la proba aemlui, a înălţimii, cea de-a doua nu rezistă la proba focului, a combustiei riscante. Dar în jocul ambivalenţelor