j6 PARABOLELE LUI IISUS a. Prima mişcare a lui Iisus pentru a veni în întâmpinarea mulţimii e o ieşire în larg, sub ceml liber ( exelthon tes oikias) (Matei 13, 1). Spaţiul predicii sale nu e cel al familiarităţii domestice, al economiei cotidiene. Aşezarea optimală a Cuvântului e „în deschis", lângă mare {para ten thalassan). (L Intr-un al doilea pas, „deschiderea" se amplifică: Iisus nu mai stă „lângă mare", ci „se suie" pe o corabie: El părăseşte, o dată mai mult, terenul ferm, pentru a asuma dinamica unui mediu distinct de mediul vieţii curente. Corabia nu e, mai puţin, o închidere, o insulă itinerantă, dar, spre deosebire de închiderea casei, ea e opusul sedentarităţii: e o paradigmă a aventurii şi a riscului. Nu o închidere a rutinei şi a comodităţii, ci una a concentrării şi a efortului. Navigaţia presupune curaj, tenacitate şi simţ al orientării. E identificarea unei ţinte şi a unui parcurs. Mulţimilor care (deocamdată) stau pe ţărm (epi ton aigialon eistekei ), Iisus le va propune un alt registru al existenţei, o ieşire din certitudinea comună, adaptativă, şi din logica previzibilă a cutumei. Pământul e reevaluat din perspectiva apei. Casa - din perspectiva corăbiei. Stabilitatea - din perspectiva itineranţei. Iisus şi „noroadele" nu „stau" în acelaşi plan. Ceea ce nu înseamnă că Fiul Omului vorbeşte dintr-un amvon al sublimităţii, dintr-un spaţiu fără comună măsură cu spaţiul oamenilor. Care e, atunci, metabolismul rostirii Sale? y. Iisus - ni se spune mai departe în text - „Se suie să şadă" (într-o corabie): eis ploion embanta kathesthai. în această dublă mişcare, a cărei structură aduce laolaltă înălţarea şi coborârea, urcuşul şi aşezarea, recunoaştem emblema însăşi a „biografiei" hristice1 1. Lucian Blaga a rezumat traseul descendent al înţelepciunii divine prin sintagama „perspectivă sofianică" („transcendentul care coboară").