74 PARABOLELE LUI IISUS din pricina cuvântului, îndată se poticneşte. Cea semănată între spini este cel ce aude cuvântul, dar grija lumii acesteia şi înşelăciunea avuţiei înăbuşă cuvântul şi-l face neroditor. Iar sămânţa semănată în pământ bun este cel ce aude cuvântul şi-l înţelege, aduce roadă şi face unul o sută, altul şaizeci, altul treizeci. Marcu 4, 1-9, 13-201: Iisus a început iarăşi să înveţe pe norod lângă mare. Fiindcă se adunase foarte mult norod la El, S-a suit şi a şezut într-o corabie, pe mare; iar tot norodul stătea pe ţărm lângă mare. Şi multe lucruri îi învăţa în parabole; şi în învăţătura Sa le spunea: „Ascultaţi: Iată, ieşit-a semănătorul să semene. Şi pe când semăna el, o parte din seminţe a căzut lângă drum şi păsările cerului au venit şi au mâncat-o. Şi alta a căzut pe loc pietros, unde n-avea pământ mult, şi a răsărit de îndată pentru că nu avea pământ adânc; şi când s-a ridicat soarele s-a ofilit şi, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat. Alta a căzut între spini şi spinii au crescut şi au înăbuşit-o şi roade nu a dat. Şi altele au căzut în pământul cel bun şi, înălţându-se şi crescând, au dat roadă şi au adus: una treizeci, alta şaizeci, alta o sută. Şi zicea: cel ce are urechi de auzit, să audă!“ [. . .] Şi le-a zis: „Nu pricepeţi parabola aceasta* Atunci cum veţi înţelege toate parabolele* Semănătorul seamănă cuvântul. Cele de lângă drum sunt aceia în care se seamănă cuvântul; şi numai ce-l aud, că vine de-ndată Satana şi ia cuvântul semănat de ei. Tot aşa, cele semănate pe loc pietros sunt aceia care aud cuvântul şi-l primesc de-ndată cu bucurie, dar nu au rădăcină întru ei şi durează doar până la un timp; apoi, când se întâmplă strâmtorare sau prigoană din pricina cuvântului, îndată se poticnesc. Şi cele semănate între spini sunt cei care ascultă cuvântul, dar pătrunzând în ei grijile 1. Versiunea Anania, cu versetul 1 preluat din Cornilescu.