7 O PARABOLELE LUI IISUS Utile sunt, desigur, şi sondajele - nu prea numeroase în istoria comparată a temelor şi termenilor. Lumina şi muntele sunt repere recurente ale vechilor mitologii orientale, în Vechiul Testament, lumina (respectiv sfeşnicul, făclia) apare ca imagine a forţei vitale, a puterii regale, a prezenţei divine, a Torei1. A vedea lumina echivalează cu a fi viu.2 3 Literatura rabinică conţine semnificative referiri la alternanţa „ascundere (voal, perdea, întuneric)-dezvăluire (lumină, făclie, vorbire directă)11 în exerciţiul comunicării divine. Iată un exemplu: Rabbi Chinena a spus: e ca atunci când un rege stă la masă cu prietenul său. Intre ei se află o perdea. Ori de câte ori regele vrea să vorbească cu prietenul său, el ridică perdeaua şi vorbeşte. Dar cu un altul nu face la fel. El stă de vorbă, dar perdeaua despărţitoare rămâne nedată la o parte, as fel încât cei doi nu se văd. Pentru profeţii neamurilor, regele nu ridică perdeaua, ci vorbeşte cu ei dindărătul ei? Direct legat de vorbirea în parabole şi de discernământul lui Dumnezeu, care „călăuzeşte pe cine voieşte", este şi un puternic pasaj din Coran: Dumnezeu este lumina cerurilor şi a pământului! Lumina Sa este asemenea unei firide, unde se află o lampă. Lampa se află într-o sticlă, iar sticla este asemenea unei stele strălucitoare. Ea este aprinsă de la un copac binecuvântat, măslinul care nu 1. Pentru trimiteri concludente, cf. R. Zimmermann (ed.), Kompendium..., ed. cit., p. 135. 2. Cf. Frank Stern, op. cit., p. 109. 3. Midrasch Bereschit Rabba 52,5, tf/’WKlaus Berger (ed.), Gkichnisse des Lebens. Aus den Religionen der Welt, Insei Verlag, Frankfurt am Main, Leipzig, 2002, p. 193.