62 PARABOLELE LUI IISUS dar e şi hotarul care menajează fiinţa delicată a misterului. Pe munte e convocat Moise pentm conversaţia sacră (Exodul 19, 3 şi 34, 2), pe munte se roagă Iisus (Matei 14, 23), pe munte are loc Schimbarea la Faţă (Matei 17, 1). Şi totuşi, Moise e somat să impună poporului său o salutară distanţă faţă de prestigiul numinos al muntelui: „Luaţi aminte, să nu cumva să vă suiţi pe munte, nici să atingeţi ceva din el, căci oricine se atinge de munte cu moarte va pieri“ (Exodul 19, 12). . .poporul să nu se îmbulzească a se sui la Domnul. . .“ (Exodul 19, 21 şi 24)1. Prin parabole, Iisus nu sustrage privirilor „celor din afară" priveliştea muntelui, ci fereşte taina împărăţiei de „îmbulzeala" necuviincioasă, ignară, arogantă sau indiferentă a neaveniţilor. Evidenţa explozivă a luminii poate fi obturată prin atenuarea verticalităţii ei, prin dictatura castratoare a orizontalităţii. Iar aceasta este isprava celor care o „manipulează" defectuos, care o ascund, nătâng, „sub obroc", „sub pat", în vreun ungher obscur. Toate aceste spaţializări vicioase sunt ipostaze ale orizontalei: obrocul ( modios ), despre care vorbeşte Matei, era un vas care se folosea ca măsură pentru grâu; un fel de baniţă, aşezată, eventual, peste sursa de lumină, cu efectul mascării ei: mişcarea ascensională a flăcării, forţa ei de iradiere se vedeau, astfel, retezate. Marcu adaugă varianta „sub pat" ( hypo ten klinen). Kline era un pat cu picioare înalte, o laviţă, suportul clasic al orizontalei şi al somnului. 1. Pentru toate citatele vetero-testamentare, am folosit versiunea Septuaginta (Colegiul Noua Europă-Polirom, Iaşi, 2004-2009), coordonată de Cristian Bădiliţă, Francisca Băltăceanu, Monica Broşteanu, Dan Sluşanschi, în colab. cu pr. Ioan-Florin Florescu.