56 PARABOLELE LUI IISUS în universul parabolelor, nimeni nu e exclus în mod arbitrar şi nedrept, dar nimeni nu e inclus în mod necondiţionat. în cele ce urmează, vom încerca să definim, recurgând la însuşi corpul parabolelor, condiţiile incluziunii, criteriile după care se poate decide gradul de accesibilitate al adevărului duhovnicesc. Parabolele facilitează recepţia, dar o pot şi bloca. Care e metabolismul acestei ample mişcări contradictorii? Ce trebuie să faci şi cum trebuie să fii, pentru a nu rămâne printre cei „din afară“? Şi care sunt piedicile cu care te vei confrunta? asemenea adevăruri riscante, care pe Sf. Ioan Botezătorul îl costaseră viaţa. Nici Iisus, nici ucenicii Săi nu trebuiau expuşi unor primejdii imediate, înainte de a-şi împlini destinul. Cf. Frank Stern, A Rabbi Looks at Jesus’ Parables, Rowman and Littlefield, Lanham, 2006, pp. 257-272. Din păcate, o astfel de interpretare, legitimă până la un punct, a căpătat, uneori, accente politice de o radicalitate ridicolă. E cazul lui William Herzog, care, în cartea sa Parables as Subversive Speech: Jesus as Pedagogue of the Oppressed, Westminster John Knox Press, Louisville, 1994, vede parabolele drept moduri de codificare a sistemelor de opresiune care ţineau poporul sărac în sclavie. Deci nu teologie, nu etică, ci analiză socială şi subversiune revoluţionară.