43 „DE CE LE VORBEŞTI ÎN PARABOLE?" de a fî solitar în economia Evangheliilor. Iisus e „crud" sau, în orice caz, dur şi în alte locuri din Noul Testament. Să luăm, de pildă, bine-cunoscutul pasaj de la Matei 7, 6: „Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu amncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie." în spaţiul biblic, şi câinii, şi porcii au o conotaţie negativă, ofensatoare.1 Fie că sunt asociaţi cu necredincioşii, cu cei de altă credinţă sau cu o impuritate generică, ei sunt „exteriori" valorilor consacrate.2 Textul atrage atenţia asupra unei inadecvări de fond între cel care oferă (şi ceea ce oferă) şi cel care primeşte. „A da" nu e, în orice condiţii, o specie a generozităţii. Poţi da ceva care e incompatibil cu natura, nevoile, limitele şi habitudinile receptorului, caz în care oferta nu e doar deplasată, ci direct primejdioasă pentru ambele părţi. Nu dai câinilor fân, măgarului oase şi broaştei apă.3 La fel, nu dai soluţii celor care cred că le au şi dispreţuiesc, în consecinţă, propunerea ta. Orice învăţător înţelept îşi va alege cu grijă învăţăceii, iar excluderea celor neaveniţi nu e decât în aparenţă un act de cmzime sau de exclusivism arbitrar. Exemple 1. Cf. Christian Muncii, în Ruben Zimmermann (ed.), Kompendium der Gleichnisse Jesu, Giitersloher Verlagshaus, Giitersloh, p. 401. 2. Exegeţii observă că termenul grecesc pentru „câine" este aici kyon, desemnând, în genere, câinii fără stăpân, cei „din afara" casei (< cf. şi Luca 16, 21). Câinelui „domestic" i se spune kynarion ( cf. Matei 15, 2 6, unde Iisus, la sugestia femeii cananeence, acceptă că asemenea câini se pot hrăni cu firimiturile căzute de la masa copiilor casei). 3. O analiză pedantă a acestor tipuri de inadecvare, la H. von Lips, „Schweine futtert man, Hunde nicht - ein Versuch, das Rătsel von Matthăus 7,6 zu losen", în Zeitschrift fur die Neutestamentliche Wissenschaft, nr. 79, 1988, pp. 165-186.