40 PARABOLELE LUI IISUS Luca, folosirea acestei conjuncţii probează scopul pe care şi-l asumă Iisus când vorbeşte „celor din afară“ în parabole: ei trebuie împiedicaţi să înţeleagă. Or, acest scop e cu totul străin predicaţiei şi misiunii hristice în genere. Ergo, textul e suspect. Există şi tentativa de a pune un semn de întrebare nu asupra textului, ci asupra traducerii lui. S-au identificat locuri, în scrierile de limbă greacă (la Epictet, la Sf. Ioan Gură de Aur şi la mulţi alţii), în care hina are sens cauzal: nu înseamnă „ca să“, „pentru ca“, ci „pentru că“, „deoarece". Mai mult: M. Pernod, într-un studiu din 1927 despre limba Evangheliilor, se străduieşte să semnaleze în chiar textul Noului Testament (în Apocalipsă, de pildă, la 14, 13; 16, 15 sau 22, 14) utilizări cauzale ale conjuncţiei1. în sprijinul unei asemenea interpretări, vine înlocuirea lui hina cu hoţi, în versiunea lui Matei. Hoţi introduce, în mod cert, o explicaţie de tip cauzal: „. . .le vorbesc în parabole, că ei văd fără să vadă. . .“ Justiţiarul penalizator din Marcu şi Luca (acceptat ca atare în comentariile lui Augustin şi Toma dAquino) devine, la Matei, mai curând un orator milostiv: El atenuează, prin parabole, lumina orbitoare a adevămlui Său, aşa încât auditorii nepregătiţi să nu se smintească sau, admiţând că ar pricepe spusele Sale, să nu se comporte recalcitrant şi să adauge, în felul acesta, obtuzităţii iniţiale, păcatul blasfemiei. Pe scurt, unei evidenţe care orbeşte, Iisus îi preferă, când e vorba de neiniţiaţi, o semiobscuritate, o inevidenţă care să stimuleze aşteptarea luminii şi s-o pregătească.2 1. Cf. Hermaniuk, op. cit., pp. 312-316. 2. S-a putut chiar spune că, deşi cei din afară nu au acces direct la „taină", parabolele se străduiesc să le ofere cel mai bun substitut posibil al ei ( Cf. Frank Kermode, op. cit., p. 149, n. 4).