CRITICA RAŢIUNII EXEGETICE 297 proprietarului (J. Jeremias)? Nu se prea potriveşte, de vreme ce aflăm că a fost suficient de înstărit ca să cumpere terenul. Pe de altă parte, odată ce a găsit comoara n-ar fi fost normal să-l anunţe pe proprietar? Iar după ce a devenit proprietar el însuşi, deţinea el, de drept, şi ceea ce se găsea în subsolul tarlalei cumpărate? Se invocă pasaje din Mishna, din care rezultă că tot ce se găseşte în perimetrul unei proprietăţi aparţine proprietarului, cu excepţia banilor, care revin găsitorului. Dar în parabolă nu se specifică natura comorii. Chestiunea rămâne, aşadar, în suspensie.1 în schimb, lucrurile sunt limpezi când e vorba de drepturile omului. Luise Schottroff- şi nu e singura - consideră că Parabola slujitorului credincios şi înţelept e o critică implicită a sistemului sclavagist din Imperiul Roman2, după cum, în viziunea infatigabilului W. Herzog, Pilda talanţilor e o critică a exploatării celor săraci, prin abuzurile celor bogaţi şi puternici3. S-ar putea scrie un întreg opuscul despre asemenea tehnici de chestionare academică a parabolelor lui Iisus. Ar fi o dovadă neliniştitoare despre distanţa enormă care s-a aşezat între noi şi ele, despre felul în care „ştiinţa de carte“ ajunge să se deturneze pe sine, cufundându-se în labirintul 1. între alţii, se ocupă de „litigiu" J. Derrett, „Law in the New Testament. The Treasure in the Field (Mt. II, 44)“, în Zeitschrift fur die Neutestamentliche Wissenschaft, nr. 54, 1963, pp. 31-42, şi John Crossnan, „Finding Is the First Act: Trove Folktales and Jesus’ Treasure Parable", în Semeia Supplements, nr. 9, 1979, p. 91. Cf. A. Hultgren, op. cit., p. 412. 2. Luise Schottroff, Die Gleichnisse Jesu, ed. cit., pp. 230-233. 3. W. FFerzog, op. cit., pp. 150-168.