CRITICA RAŢIUNII EXEGETICE 295 boia semănătorului e, şi ea, plină de „neclarităţi11: este multiplicarea recoltei de care se vorbeşte la sfârşit (treizeci, şaizeci, o sută) plauzibilă în termeni reali? Da, răspunde Gustav Dalman, dar numai pe valea Iordanului1. Nu, e de părere Robert Mclver: şi de treizeci de ori mai mult decât s-a semănat ar fi fost o reuşită miraculoasă.2 Este evident că „astfel de numărători sunt în afara chestiunii"3, dar ele fac totuşi să curgă multă cerneală. Altă „problemă": ce semăna semănătoml? (Apropo: de ce nu „semănătorul/semănătoarea, de vreme ce la câmp munceau şi femei?) Grâu? Orz? Ovăz? Mei? Şi cum se proceda în Palestina secolului I d. Hr.? întâi se semăna şi abia apoi se ara (ipoteză preferată de J. Jeremias în celebra sa monografie despre parabole4, pentru a explica „realist" de ce apar şi buruieni printre cereale), sau viceversa (cum pretinde K.G. White5)? Lista întrebărilor „edificatoare" pe care exegeţii le întorc, conştiincios, pe toate părţile poate continua la nesfârşit. în Parabola năvodului se vorbeşte de „tot felul de peşti". Ei bine, câte feluri? 19? 24? 11, ca în apa Iordanului? 78, ca pe coasta Mediteranei? 12, ca în lacul Hui eh?6 Casa zidită pe stâncă e oare vecină cu casa zidită pe nisip? Şi nu ne-ar 1. G. Dalman, Arbeit und Sitte in Paldstina, 7 voi., C. Bertelsmann Verlag, Giitersloch, 1928-1941, voi. 3, pp. 153, 156. 2. R.K. Mclver, „One Hundred-Fold Yield - Miraculous or Mundane? Matt. 13, 8, 23; Mk. 4, 8, 20; Lk. 8, 8“, în New Testament Studies, nr. 49, 1994. 3. A. Hultgren, op. cit., p. 188. 4. J. Jeremias, op. cit., pp. 7 şi urm. 5. K.D. White, „The Parable of the Sower", în Journal ofTheological Studies. n.s., nr. 15, 1964, pp. 300-307. 6. Cf. A. Hultgren, op. cit., p. 305, n. 6.