294 PARABOLELE LUI IISUS miezul nopţii stârneşte şi ea tot soiul de curiozităţi maniacale. De ce „vizitatorul" nocturn cere trei pâini? De ce trei ? Marele J. Jeremias se gândeşte că or fi fost foarte mici şi, deci, una singură nu ajungea pentru o masă.1 Neobositul Kenneth Bailey, citat adineaori, crede că cele trei pâini urmau a se distribui după un model vetero-testamentar {cf. i Regi io, 3-4): una rămânea gazdei, una se mânca pe loc, iar a treia se punea în traista călătorului.2 Alţii văd în numărul pâinilor un semn de generozitate amicală, alţii încearcă să-şi imagineze ce se mânca la cina târzie a poveştii: pâine goală, sau pâine cu ceva (sau muiată în ceva). Insurgentul W.R. Herzog crede că sărăcia bucatelor e, prin contrast, o aluzie provocatoare la mesele „neruşinat" de bogate ale mai-marilor zilei.3 Obsesii numerice irelevante apar şi în legătură cu alte parabole. De ce zece fecioare? Moises Mayordomo socoteşte că zece e, în acest caz, un număr exagerat de mare şi îl citează pe Plutarh, după care şi cinci ar fi fost prea mult pentru o nuntă obişnuită.4 Christine Gerber se arată neliniştită de neclaritatea din Parabola slugilor veghetoare cu privire la numărul exact al personajelor (de câte slugi e vorba?).5 Para1. J. Jeremias, Tije Parables of Jesus, ed. a Il-a, Prentice Hali, New Jersey, 1972, p. 157. 2. K. Bailey, Poet and Peasant. A Literaiy- Cultural Approach to the Parables in Luke, Eerdmans, Grand Rapids, 1977, p. 123. 3. William. R. Herzog, op. cit., pp. 212-214. 4. Cf. M. Mayordomo, „Kluge Mădchen kommen liberali hin... (Von den zehn Jungfrauen)", în R. Zimmermann, Kompendium..., ed. cit., p. 497. 3. Christine Gerber, „Wann aus Sklavinnen un Sklaven Găste ihres Herren werden (Von den wachenden Knechten)", în R. Zimmermann, Kompendium..., ed. cit., p. 574.