292 PARABOLELE LUI IISUS spectacolului academic sau al opţiunilor tale cotidiene. Cei care cred că savantul şi hermeneutul de azi înţelege neapărat mai bine un text vechi decât toţi aceia care au fost contemporani cu însăşi producerea textului iau drept garantată o competenţă iluzorie. C.S. Lewis o spune în câteva fraze cât se poate de clare şi potrivite: „Ideea că un om sau un scriitor este obscur pentru cei care au trăit în aceeaşi cultură, au vorbit aceeaşi limbă, au împărtăşit aceeaşi gamă de imagini şi de presupoziţii inconştiente, dar limpede pentru cei care nu se bucură de nici unul din dintre aceste avantaje este ridicolă, în opinia mea. Există, în această idee, o improbabilitate a priori pe care aproape nici un argument şi nici o dovadă nu o pot contracara"1. Sau: „...criticii biblici vorbesc pur şi simplu în calitate de oameni; oameni influenţaţi în mod evident de spiritul veacului în care au crescut şi, probabil, nu suficient de critici faţă de el“.2 Cât despre marii inovatori subtili, aceştia „îmi cer să cred că ei pot citi texte vechi printre rânduri; dovada este incapacitatea lor evidentă de a citi (în orice sens care merită discutat) rândurile însele. Au pretenţia că văd sporii de ferigă, dar nu zăresc un elefant la zece metri depărtare, ziua în amiaza mare“3. în cele ce urmează, vom face un inventar rapid, dar caracteristic, al savantlâcului steril, al erudiţiei divagatorii, abundent prezentă în bibliografia „de lucru" a parabolelor 1. Cf. C.S. Lewis, op. cit., p. 132. 2. Ibidem, p. 133. 3. Ibidem, pp. 130-131.