CRITICA RAŢIUNII EXEGETICE 2ŞI revoluţionare.1 Dar parabola este rostită ca răspuns la o întrebare despre oportunitatea postului (Marcu 2, 18). în discuţie apare, astfel, problema adecvării, a gestului cuvenit la momentul cuvenit. Noutatea vine cu alt tip de exigenţe şi reguli, greu de conciliat cu exigenţele şi regulile mai vechi. Soluţiile eclectice au efecte negative pentru ambele tabere. Metodologiile noi se vor fi dovedind utile, când e vorba de o tematică de cercetare nouă („vin nou în burdufuri noi“). Dar când e vorba de o tematică veche până la a fi atemporală, riscul inadecvării e foarte ridicat. „Savanţii spunea Hermann Hesse - strică întotdeauna vinul vechi recurgând la burdufuri noi“2. Iar vinul vechi nu e nici pe departe într-o poziţie dezanvantajată faţă de cel fraged al ultimei recolte. Nu întâmplător, Evanghelia după Luca adaugă parabolei un final semnificativ (reluat şi în versiunea oferită de Evanghelia după Toma, loghionul 47): „Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu vrea de cel nou, că zice: Mai bun e cel vechi."3 A te bucura de un vin vechi fără ideea fixă a „actualizării", fără scenografia cochetă a ingeniozităţii „branşate", fără tapaj „metodologic" de catedră nu înseamnă a fi opac la sunetul veacului, a te ţine, dogmatic, la distanţă de orice înnoire fertilă. înseamnă, pur şi simplu, a păstra măsura, a nu manipula textele de dragul 1. Cf. Martin Leutzsch, „Was passt und was nicht (Vom alten Mantei und vom neuen Wein)“, în R. Zimmermann, Kompendium. . ., ed. cit., p. 277. Sunt citaţi Heine, Marx şi Engels, Gutzkow etc. 2. Apud Martin Leutzsch, art. cit., p. 277. 3. Cf. şi Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah 9, 10: „Vin nou, prieten nou. . . lasă-1 să se învechească, şi-l vei bea cu plăcere."