CRITICA RAŢIUNII EXEGETICE 289 clarificarea textului. Se experimentează noi căi de „atac": marxism, ecologie, sociologie, feminism. Acribia filologică şi apetitul tenace al reconstmcţiei istorice s-au concretizat, de-a lungul anilor, în spectaculoase tentative de a „rescrie“ textul evanghelic, de a căuta un „Urtext“, un text prim, curăţat de probabile intervenţii „interesate" ale Evangheliştilor sau de adaosurile „propagandistice" ale Bisericii timpurii. Exegeza aplicată n-a întârziat să amendeze acest tip de malformaţie emdită. Iată un pertinent comentariu al profesorului Klyne Snodgrass: „Fără îndoială, textele Scripturii au fost modelate de tradiţie şi de Evanghelişti, în funcţie de context şi de propriile lor convingeri. Cu toate acestea, un alt text, cum ar fi, de pildă, un Urtext nu este şi nu poate fi obiectul cercetării noastre. Singurul text pe care îl avem e textul Scripturii."1 Fireşte, nu propun să evacuăm, în mod autoritar, libertatea oricărui cititor de a găsi în text sensuri noi, conforme cu propria lui formaţie şi angajare intelectuală. Dar a reinventa textul, abandonând cu totul intenţia care l-a produs, a căuta în el o tematică fără legătură cu tematica lui constitutivă e ilegitim şi contraproductiv.2 Nu se pot contesta 1. Ibidem, p. 209. Cf. şi comentariul, de un benign sarcasm, al lui C.S. Lewis, în Ferigi şi elefanţi şi alte eseuri despre creştinism, Humanitas, Bucureşti, 2011, pp. 133 şi urm. 2. îmi amintesc de stupoarea cu care am descoperit, pe vremea studenţiei, în fişierul bibliotecii Academiei Române, o teză de doctorat cu titlul „Probleme de ginecologie şi obstetrică în teatrul lui Shakespeare". De ce nu? Dar să nu mi se spună că, printr-o asemenea cercetare, înţelegerea lui Shakespeare iese în câştig. . .