Critica raţiunii exegetice Ceea ce urmează este o poveste de laborator. M-am străduit, pregătind această carte, să acopăr scmpulos cât mai mult din bibliografia subiectului şi am sfârşit, inevitabil, prin a fi inhibat de cantitatea ameţitoare, asfixiantă, a textelor existente. Epuizarea resurselor bibliografice ale oricărei cercetări este, astăzi, o utopie. îmi amintesc că l-am întrebat, acum câţiva ani, pe profesorul Peter Schăfer de la Princeton „cum face“, cum se descurcă atunci când, pentru a se documenta, are de parcurs rafturi întregi de bibliotecă. Mi-a răspuns că trebuie să rişti. Dai la o parte tot ce nu ţi se pare esenţial (bizuindu-te pe instinct şi experienţă), dar admiţi, de la bun început, că te poţi înşela grav. Este însă de negândit să citeşti tot. în ce mă priveşte, am avut norocul, cu două tăişuri, de a beneficia de mijlocirea generoasă şi competentă a bibliotecii Institutului de Studii Avansate din Berlin (Wissenschaftskolleg zu Berlin). Zic „cu două tăişuri", pentru că nu s-a pus, astfel, nici o stavilă apetitului meu cumulativ. Dimpotrivă: am avut acces, practic, la orice, de la opuri compacte la articole de specialitate din publicaţii de nişă, de la textele clasice la exegeza de ultimă oră. Nu o dată, zelul defrişărilor livreşti a blocat redactarea