276 PARABOLELE LUI IISUS de „înţelepciune" (ceea ce ni se pare prea mult) sau „cumpătare" (ceea ce ni se pare prea puţin), după cum pentru aphrosyne preferă „nebunie" sau „sminteală". Dar în pasajul din Proverbe e vorba, în mod explicit, despre „cunoaştere" (gnosis) şi despre „înţelegere" ( synesis ). Când Scriptura vrea să vorbească despre „înţelepciune", ea spune, fără ezitare, sophia ( cf. Psalmi 89, 12). Iar în fragmentul din Efeseni deja citat (1, 8), cei doi termeni sunt juxtapuşi ca având înţelesuri diferite: en pase sophia kai phronesei („în toată înţelepciunea şi priceperea"). Despre „pricepere", înţelegere, e vorba şi în psalmul 118, versetul 104. Buna cunoaştere a lucrurilor, înţelegerea exactă a împrejurărilor, inteligenţa contextuală nu pot fi evacuate din viaţa spirituală ca tot atâtea capcane malefice. Ideologia călâie a „sufleţelului", confundarea nevinovăţiei şi a curăţeniei lăuntrice cu o blândă decerebrare nu pot invoca, pentm a se susţine, preceptistica lui Iisus. Dimpotrivă, aphrosyne, opusă lui sophrosyne, e trecută, la Marcu 7, 22, pe o lungă listă de păcate: „...cugetele rele, desfrânările, hoţiile, omomrile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, nemşinarea, invidia, defăimarea, trufia, uşurătatea". Explicaţia traducătorului român pentru echivalarea lui aphrosyne cu „uşurătatea" nu ne convinge. Majoritatea traducerilor străine preferă, ca şi în alte locuri, „nebunia". Doar Luther alege termenul Unvernunjt (iraţionalitate), iar versiunile germane mai noi - direct Torheit (neinteligenţă, prostie), mai aproape de opţiunea Vulgatei pentm stultitia (un amestec de stupiditate şi nebunie). în mod vădit, iconomul nedrept nu e nici nebun şi nu e nici un monument de înţelepciune şi cumpătare, de vreme ce nu s-a sfiit să risi