PARABOLA CA SUBMINARE A IDEOLOGICULUI 273 rinţă sarcastică la esenieni* 1 sau la farisei2. S-a mers până acolo încât să se sugereze că, de fapt, Iisus n-a avut în minte nici un mesaj special, ci a vrut doar, nu fără oarecare umor, să stimuleze o dezbatere liberă.3 Din punctul nostru de vedere, înţelesul parabolei se concentrează asupra unui singur cuvânt, cel care desemnează motivul surprinzătoarei satisfacţii a stăpânului recucerit. Pentru ce anume binemerită risipitorul administrator lauda mai-marelui său? Pentru că „a lucrat înţelepţeşte“ - spune textul: phronimos epoiesen. Imediat, cuvântul revine, pentru a caracteriza superioritatea (neaşteptată) a „fiilor veacului", care sunt „mai înţelepţi" (phronimoteroi) decât „fiii luminii". Echivalenţa phronimos- „înţelept" revine şi în „Casa zidită pe stâncă", şi în Parabola celor zece fecioare (pentru pp. 15-30, şi Stanley Porter, „The Parable of the Unjust Steward (Luke 16, 1-13): Irony Is the Key“, în DavidJ.A. Clines etal., TheBible in Three Dimensions. Essays in Celebration of Forty Years of Biblical Studies in the University of Shejfield, Journal for the Study of the Old Testament, Sheffield, 1990, pp. 127-153. De asemenea, I.J. Du Plessis, „Philanthropy or Sarcasm? Another Look at the Parable of the Dishonest Manager", în Neotestamentica, nr. 24, 1990, pp. 1-20. 1. Cf David Flusser, Judaism and the Origins of Christianity, Magnes, Jerusalem, 1988, pp. 150-168 (cap. „Jesus’ Opinion about the Essenes"). 2. Cf C.-S. Abraham Cheong, A Dialogic Reading of the Steward Parable (Luke 16, 1-9), seria „Studies in Biblical Literature", Peter Lang, New York, 2001, p. 109. 3. Cf. Paul Trudinger, „Exposing the Depth of Oppression (Luke 16, ib-8a): The Parable of the Unjust Steward", în George Shillington (ed fjesus and His Parables, ed. cit., pp. 121-137. Pentru o serie de alte propuneri hermeneutice, cf. K. Snodgrass, op. cit., pp. 407-410.