266 PARABOLELE LUI IISUS e reluată insistent în Parabola vameşului şi fariseului (Luca 18, 9-14), rostită anume „pentru unii care se credeau că sunt drepţi şi-i dispreţuiau pe ceilalţi". Fratele cel mare este, după amuzanta formulă a lui Robert Farrar Capon, Mr. Respectability, Monsieur Comptabilite, un funcţionar al „performanţei" rentabile.1 E de o hărnicie inerţială, de o sobrietate sterilă, şi e, în genere, prost dispus. Bombăne, strâmbă din nas, îi judecă pe toţi cei din jur şi se simte iritat de orice formă de bucurie. Pe scurt, un personaj pe care propria lui cuminţenie îl face nefericit. c. Risipa de iubire. Tatăl din parabolă nu e prea norocos: are doi fii diferiţi, care însă, până la urmă, se aseamănă. Amândoi se poartă ca nişte răzvrătiţi, intră în conflict cu autoritatea paternă, îi sabotează averea sau (şi) statutul. Fiecare greşeşte în felul său, dar amândoi beneficiază, fără discriminare, de iubirea iertătoare a părintelui lor. Dacă vorbim de risipă de iubire este pentru că gestul tatălui depăşeşte, în anvergură, generozitatea şi căldura de care este capabil, îndeobşte, un tată obişnuit. în lumea Vechiului Testament, fiul neascultător şi îndărătnic e dus de părinţi dinaintea bătrânilor cetăţii şi, drept pedeapsă, este ucis cu pietre (Deuteronomul 21, 18-21). Problema iertării nu se pune. Nesupunerea şi viciul sunt păcate capitale. (Cf. Proverbe 28, 7: „ Fiul deştept păzeşte Legea, dar cine paşte dezmăţul îşi necinsteşte tatăl.) în afara cutumei este şi modul în care tatăl îşi întâmpină fiul rătăcit: alergând, căzându-i 1. Cf. Robert Farrar Capon, Kingdom, Grace, Judgement. Paradox, Outrage and Vindication in the Parables ofjesus, ed. cit., p. 299.