„DE CE LE VORBEŞTI ÎN PARABOLE?" 2 7 turilor dintre parabolele Vechiului Testament, cele rabinice şi cele ale Noului Testament.* 1 Fapt este că întrebarea cu privire la rostul parabolelor în discursul sapienţial al lui Iisus ar avea sens mai degrabă într-un mediu neevreiesc, nefamiliarizat cu deprinderile pedagogice ale evreităţii. De unde şi presupunerea unor exegeţi că, în pasajele amintite, avem de-a face fie cu programul „universalist" al evangheliştilor, fie cu pasaje adăugate, lămuritor, de Biserica timpurie. (eds), The BookofLegends. Seferha-Aggadah: Legends from the Talmud and Midrash, Schocken Books, New York, 1992. 1. Cf. supra, pp. 13-14. Deocamdată, semnalăm câteva lucrări de referinţă: Paul WJ. Fiebig, Altjudische Gleichnisse und die Gleichnisse Jesu, ed. cit.; Paul WJ. Fiebig, Die Gleichnisreden Jesu im Lichte der rabbinischen Gleichnisse des neu-testamendichen Zeitalters, J.C.B. Mohr (Paul Siebedt), Tiibingen, 1912; C. Westermann, Vergleiche und Gleichnisse im Alten und Neuen Testament , „Calwer theologische Monographien", 14, Calwer Verlag, Stuttgart, 1984; P. Dschulnigg, Rabbinische Gleichnisse und das Neue Testament. Die Gleichnisse der PesK im Vergleich mit den Gleiclmissen Jesu und dem Neuen Testament, „Judaica et Christiana", 12, P. Lang, Bern etc. 1988; Clemens Thoma, Michael Wyschogrod (eds), Parable and Stoiy in Judaism and Christianity, A Stimulus Book, Paulist Press, New York, Mahwah, 1989 (mai ales studiul lui Lawrence Boadt, C.S.P. de la pp. 159-181), şi, mai nou, Catherine Hezser, „Rabbinische Gleichnisse und ihre Vergleichbarkeit mit neutestamentlichen Gleichnisse11, în Ruben Zimmermann, Gabi Kem (eds), Hermeneutik der Gleichnisse Jesu. Methodische Neuansătze zum Verstehen urchristlicher Parabeltexte, Mohr Siebeclt, Tiibingen, 2008.