l6o PARABOLELE LUI IISUS în picioare ; şi aduceţi viţelul cel îngrăşat, înjunghiaţi-l şi, mâncând, să ne veselim; căci acest fiu al meu era mort şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească. Iar fiul lui cel mai mare era la ţarină. Şi când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri. Şi chemând-o pe una din slugi, a întrebat: Ce sunt acestea ? Iar ea i-a spus: Fratele tău a venit şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. Şi el s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl său, ieşind, îl ruga. Iar el, răspunzând, i-a zis tatălui său: Iată, de atâţia ani îţi slujesc şi niciodată nu ţi-am călcat porunca. Şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei; dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu desfrânatele, pentru el ai înjunghiat viţelul cel îngrăşat. . . Iar el i-a zis: Fiule, tu-ntotdeauna eşti cu mine şi toate ale mele ale tale sunt. Frebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. “ Exegeza de până acum, mai veche sau mai nouă, n-a căzut încă de acord asupra adevăratului personaj principal al acestei parabole, cea mai lungă şi mai cunoscută dintre toate parabolele evanghelice. în funcţie de feluritele ipoteze şi opţiuni, ea a căpătat, de aceea, riduri diferite. Cel mai răspândit este Parabola fiului risipitor sau întoarcerea fiului risipitor. Dar s-a propus şi Parabola tatălui iubitor, Parabola tatălui care aşteaptă, Parabola celor doi fii, Parabola compasiunii tatălui şi a celor doi fii pierduţi sau Parabola tatălui iubitor şi a fiului mânios.1 Nu se poate contesta i. Cf. K. Snodgrass, op. cit., p. 118 şi notele 125, 127, 128 de la p. 622.