258 PARABOLELE LUI IISUS Deocamdată, ne mulţumim să spunem că singura „acţiune" îngăduită eului când se află în faţa uşilor închise e anularea de sine, sacrificiul ca probă a identificării cu Cel care stă „aproape, lângă uşi“ (Matei 24, 33). E de prisos să adăugăm că, dinaintea uşii care duce în afara lumii, nici o ideologie nu e valabilă. Ideologiile construiesc, toate, pe supremaţia de principiu a „Eului“: a eului individual, cămia i se promite fericirea imanentă, sau a eului comunitar, de „clasă", cămia i se promite suveranitate pe termen nelimitat. Ideologiile evacuează „persoana" tocmai pentru a exalta eul mundan, pentru a reteza perspectiva transcendenţei. Toate uşile duc, pentru ideolog, spre dincoace. „Dincolo" nu e, pentru ele, decât pură fumisterie, „opium", proiecţie evazionistă. „Lângă uşi" nu e nimeni. Paradisul e după colţ, în consiliul de administraţie al cine ştie cărei „solidarităţi" corporatiste.