PARABOLA CA SUBMINARE A IDEOLOGICULUI 257 sufită a acestei axiome se poate găsi în următoarea „parabolă" culeasă din Jalaluddin Rumi (înţeleptul persan care, în treacăt fie spus, vorbea despre ziua morţii sale ca despre „ziua nunţii"): „Un om a venit la casa prietenului său iubit şi a bătut la uşă: „Cine e acolo?" a întrebat o voce dinăuntru. „Eu sunt" - a răspuns omul. „Nu e loc aici şi pentru tine, şi pentru mine" - a răspuns vocea. Şi uşa a rămas închisă. După mulţi ani de singurătate şi sărăcie, omul a revenit şi a bătut la uşă. „Cine e acolo?" - a întrebat din nou vocea dinăuntru. „Tu" - a sunat răspunsul. Şi uşa i s-a deschis".1 Ne aflăm dinaintea unei subtile disjuncţii între „eu" şi „persoană". „Persoana" - concept central în teologia creştină - e tocmai ceea ce îşi afirmă deplinătatea, după ce eul a fost „disciplinat", redus la calitatea de simplu agent al interlocuţiei: un „indicator" mai mult decât un „actant". „Persoana" are, s-a putut spune, o dimensiune „extatică". Dar nu e locul aici să intrăm în detaliul acestei disjuncţii. 1. O variantă versificată a acestei parabole se găseşte în Jalaluddin Rumi, Meditaţii şi parabole, selecţie, traducere din limba persană şi note de Otto Starck, Kriterion, Bucureşti, 2002, p. 183. Cf. şi comentariul lui Rumi însuşi, ibidem, p. 229: „In prezenţa lui Dumnezeu nu pot coexista două euri. Tu spui eu şi El spune Eu. Ori tu dispari în faţa Lui, ori Eu în faţa ta, ca să nu rămână nici o urmă de dualitate. Dar cum e imposibil şi de neconceput ca Dumnezeu să moară, tu trebuie să fii cel care dispare, ca El să ţi se descopere şi dualitatea să se anuleze." înainte ca această „identificare" să se producă, omul trăieşte într-o simultană înstrăinare de sine şi de Dumnezeul său. (Fericitul Augustin, Confesiuni, trad. din latină, studiu introductiv şi note de Gh.I. Şerban, Humanitas, Bucureşti, 2005, cartea a zecea, cap. XXVII: „Şi iată că Tu te aflai înlăuntrul meu, iar eu în afară [...]. Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu Tine; mă ţineau departe de Tine acele lucruri care, dacă n-ar fi fost întru Tine, nici n-ar fi existat.")