PARABOLA CA SUBMINARE A IDEOLOGICULUI 243 unei căi spirituale fără „exerciţiul" rugăciunii, iar „calea" este, prin definiţie, mişcare, procesiune. Rugăciunea nu este o formă de activitate „intelectuală", ci organizarea pragmatică a unui act de comunicare, „regia" necesară pentru a da credinciosului orientarea corectă. Este înfăptuire a unui dialog, căutare vie, distinctă de speculaţia teologală. Ea dă un sens nou ideii de „experienţă" (asimilată de modernitate strictei senzitivităţi) şi ideii de „realizare", înţeleasă ca simplă reuşită imanentă.* 1 Fireşte că actul rugăciunii are alt tip de grafic energetic, altă dinamică decât „activitatea" curentă, în definitiv, isihasmul, ca disciplină ascetică întemeiată pe mgăciune, are legătură directă cu verbul grecesc hesthai, care se traduce prin „a sta"2, „a fi aşezat". Hesychia înseamnă linişte, „aşezare" interioară, pace. Dar nu e vorba de „apatia" spaţiul sufît: „Relaţia cea mai strânsă dintre contemplaţie şi acţiune se exprimă, în Islam, prin rugăciune şi mai cu seamă prin rugăciunea quintesenţială ( dhikr ), practicată de sufiţi. Dbikr este acţiunea perfectă care duce la contemplaţie" (Seyyed Hossein Nasr, art. cit., p. 201). Un fel de a spune că rugăciunea nu ţine de sfera contemplativităţii, ci de aceea a acţiunii, care pregăteşte şi stimulează contemplaţia. 1. Pentru redactarea acestui text, mi-a fost de folos lucrarea Părintelui Arhim. Andre Scrima, L’Hesychasme, Faculte de Theologie, Universite Saint-Esprit, Kaslik, Annee Academique 1970-1971 (Notes â l’usage prive des auditeurs) (trad. rom.: Despre isihasm, volum îngrijit de Anca Manolescu, trad. din franceză de Maria-Comelia Ică, Anca Manolescu, Toader Saulea, trad. din engleză de Sorana Comeanu, Humanitas, Bucureşti, 2003). De asemenea, lucrarea Hesychasme et priere (seria „Orientalia Cristiana Analecta", 176, Pont. Institutum Orientalium Studiorum, Roma, 1966) a P. Irenee Hausherr, S.I. (în special pp. 163-237). 2. Ca şi extrem-orientalul ,^.a-zen“, tehnica de a medita stând.