Pentru a transmite ce avea de transmis, Iisus a ales ca mod de expunere vorbirea în parabole. Asta înseamnă că parabola I s-a părut, stmctural, în perfect acord cu El însuşi, cu substanţa a ceea ce voia să transmită şi cu nivelul de receptivitate al ascultătorilor. Cu alte cuvinte, date fiind contextul în care vorbea, auditoriul vizat şi misiunea pe care o avea de îndeplinit, parabola I s-a impus drept procedeul optim. De altfel, prin tot ce face şi prin tot ce spune, Iisus însuşi e, s-a spus, o „parabolă în act“[. Iar întrucât tema i. Cf. Robert Farrar Capon, Kingdom, Grace, Judgment: Paradox, Outrage, and Vindication in the Parables of Jesus, Eerdmans, Grand Rapids, Michigan/Cambridge, 2002, p. 1. De asemenea, Walter R Weaver, „Jesus as Parable", în James H. Charlesworth şi Walter R Weaver (eds), Earthing Christoloff.es. From Jesus’ Parables to Jesus the Parable, Trinity Press International, Valley Forge, Pennsylvannia, 1995, pp. 1945, sau, din alt unghi, J .J. Vincent, „The parables of Jesus as SelfRevelation", în Studia Evangelica. Papers Presented to the International Congress on „The Four Gospels in 1957“ (congres ţinut la Christ Church, Oxford, în 1957), Kurt Aland, F.L. Cross, Jean Danielou, Harald Riesenfeld, W.C. van Unnik (eds), Akademie-Verlag, Berlin, 1959, pp. 79-99. Cf. şi Georg Baudler, Jesus im Spiegel seiner Gleichnisse : Der erzăhlerische Lebenswerkjesu, einZugangzum Glauben, Calwer, Stuttgart; Kosel, Miinchen, 1986, pp. 298-314.