234 PARABOLELE LUI IISUS plan secund grijile lumeşti, chiar dacă ele includ şi nobila pietate „îngrijitoare". Evident, între cele două texte, există nuanţe contextuale. „Casa cu temelie de piatră" acuză cunoaşterea neziditoare, în vreme ce episodul „Marta-Maria" acuză potenţialul divagatoriu al „treburilor zilnice", în raport cu „singurul lucru" care contează: mântuirea. Dar nu se poate nega diferenţa dintre prestigiul faptei în primul caz şi relativizarea ei în cel de-al doilea. Spectaculoasă este însă abilitatea Evanghelistului Luca de a plasa nemijlocit înaintea scenei „Marta-Maria", Parabola bunului samaritean (Luca io, 30-37: întrebat cine se poate numi „aproapele", Iisus răspunde: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut între tâlhari care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. Iar din întâmplare un preot cobora pe calea aceea, şi văzându-l, a trecut pe-alături. Tot aşa şi un levit, ajungând în locul acela şi văzând, a trecut pe-alături. Iar un samarinean care mergea pe cale a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă; şi apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin; şi punându-l pe dobitocul său, l-a dus la un han şi i-a purtat de grijă. Şi a doua zi, scoţând doi dinari, i-a dat hangiului şi i-a zis: „Ai grijă de el; şi ceea ce vei mai cheltui ţi-i voi da eu când mă voi întoarce. Care din aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari?" Iar el a zis: „ Cel care şi-a făcut milă cu el. “ Iisus i-a zis: „Mergi şi fă şi tu asemenea!") în această parabolă, „contemplativii" ies rău. Preotul şi levitul nu acordă atenţie celui tâlhărit, în schimb un trecător oarecare (şi, în plus, aparţinând unei etnii marginale)