226 PARABOLELE LUI IISUS temerar e la fel de neproductiv ca şi inacţiunea } Casa fără temelie e sinucigaşă, în vreme ce temelia fără casă e rizibilă. A aşeza o temelie deasupra căreia nu mai poţi înălţa nimic e a construi, de la bun început, o ruină. O ruină, o caricatură, este şi fapta precipitată, surescitarea angajării nereflectate, zelul. Pentru cine se lasă confiscat de litera Evangheliei, cele două parabole sună contradictoriu. Una ne îndeamnă să trecem, fără amânare, la fapte, cealaltă ne sfătuieşte, dimpotrivă, să nu ne repezim, să nu înlocuim viciul nefâptuirii prin idolatriafaptei. Discursul hristic nu e niciodată liniar, monoton, previzibil. Nu are proasta consecvenţă a unei normativităţi de lemn. Cine îl citeşte ca pe un manual de bună purtare, ca pe o colecţie de „indicaţii preţioase11, îl aude fără să-l înţeleagă. La fel de sterilă e lectura bezmetic erudită, care mută accentele de pe mesajul esenţial pe tot soiul de detalii divagatorii. Nu poţi decât să te uimeşti când vezi la ce sunt atenţi unii experţi când analizează, de pildă, casa zidită pe stâncă. Jiilicher însuşi, un autor mai mult decât respectabil, găseşte util să ia în serios una din numeroasele dispute „tehnice" cu privire la text: sunt cele două case (cea zidită pe nisip şi cea zidită pe stâncă) vecine, sau se află la distanţă una de alta?1 2 1. Activismul necontrolat, orientat exclusiv, halucinatoriu, asupra „succesului" palpabil al faptei, fără atenta considerare a parcursului ei, este amendat şi de Karma-Yoga, al cărei principiu este „nu lăsa nevoia de rezultat să fie motivaţia acţiunii tale, dar, totodată, nu aspira la inacţiune" ( Cf. T.M.P. Mahadevan, „Vedantic Meditation and Its Relation to Action", în Yusuf îbish, Ileana Marculescu (eds), Contemplation and Action in World Religions, Rothko Chapel, Houston, 1978, p. 76. 2. Cf. Jiilicher, op. cit., p. 264.