224 PARABOLELE LUI IISUS voastre. Când vă veţi întinde mâinile către Mine îmi voi întoarce ochii de la voi; şi de veţi înmulţi mga, nu vă voi da ascultare; căci mâinile voastre sunt pline de sânge... (fragment din cuvântarea lui Dumnezeu către popoarele Sodomei şi Gomorei, Isaia i, n-15). Ritualismul abundent nu poate compensa, aşadar, impuritatea unei vieţi smintite. Evident, a face nu e destul. Problema este a face bine: a face ce trebuie, când trebuie şi cum trebuie. Fără o reprezentare clară despre „ce“, „când“ şi „cum“, abţinerea de la faptă e preferabilă. Mi se pare semnificativ faptul că, pentru a atrage atenţia asupra importanţei faptei, s-a ales modalitatea unei parabole a construcţiei. Construcţia (unei case, a unei comunităţi, a unei familii) e, în mai multe locuri, asociată cu înţelepciunea.1 Nu întâmplător, la Luca, prima vindecare după rostirea parabolei despre casa zidită pe stâncă e cea a slugii sutaşului Corneliu, cel despre care aflăm că a construit, pentru iudei, o sinagogă ( cf. Luca 7, ş).2 „Temelia11 Bisericii este şi ea „delegată" lui Petru (Matei 16, 18), o natură mai curând activă decât contemplativă, predestinat, onomastic, să fie „stâncă" fondatoare. Dar, ca orice faptă, construcţia în sine nu e o garanţie de reuşită. Trebuie construit bine. Chibzuit. Inteligent. Fapta trebuie să 1. Proverbele lui Solomon 9, 1: „înţelepciunea şi-a zidit sieşi casă şi pe şapte stâlpi a întărit-o... “ şi 14, 1: „Femeile înţelepte zidesc case, dar cea fără minte şi-o dărâmă cu mâinile ei.“ Cf. şi 24, 3: „O casă se zideşte cu înţelepciune şi prin cunoaştere se întăreşte." Invers, „. . .ca o casă-n prăbuşire, aşa-i înţelepciunea pentru prost..." (înţelepciunea lui Iisus, Fiul lui Sirah 21, 18). 2. Cf. John Drury, op. cit., p. 129.