l88 PARABOLELE LUI IISUS poveştii, nu pe aparenta excludere a „mulţimii" în momentul iniţial al invitării la masă.1 Iisus are însă nevoie de un instructiv contrast, cei care mizează pe prezumţia de a fi „înăuntru", cei care par „îndreptăţiţi" să fie prezenţi la petrecere vor fi absenţi, iar cei care, potrivit unei unanime convenţii sociale şi morale, par, din plecare, excluşi, vor fi de faţă. Nici o „etichetă" exterioară nu garantează faptul de a fi ales. Nu fariseul sigur pe sine e recompensat, ci vameşul care îşi mărturiseşte păcatele (Luca 18, 10-14). Nu leviţii nepăsători, ci samarineanul cel milostiv (Luca 10, 25-37). Nu li se garantează participarea la banchetul de pe urmă nici celor care zic toată ziua „Doamne, Doamne!" (Matei 7, 21), nici celor care invocă o ascendenţă glorioasă (Matei 3, 9; Luca 3, 8). Chemarea e totală, nediscriminatorie, de o generozitate fără breşă. După reacţiile meschine ale primilor invitaţi, sunt acceptaţi în marea sală a ospăţului „şi răi şi buni". Nu e singurul loc din Evanghelie în care această surprinzătoare „toleranţă" se face auzită. Ţarina lasă neghina să se amestece cu grâul (Matei 13, 24-30), năvodul pescarului adună „tot felul de peşti", şi buni, şi răi (Matei 13, 47-50), soarele răsare „peste cei răi şi peste cei buni“ , la fel cum ploaia cade şi „peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi“ (Matei 5, 45). Nu numai cei „dubioşi", dezmoşteniţii, păcătoşii de rând sunt convocaţi de-a valma la nuntă, ci, după mărturia lui Luca, şi „ neputincioşii şi orbii şi şchiopii ", adică cei care, de regulă, în mediul iudaic, sunt ţinuţi la distanţă de cele sfinte, ca fiind „impuri" ( cf. Levi ticul 21, 17-23: „Să nu se 1. Cf. B.T.D. Smith, The Pambles of the Synoptic Gospels. A Criticai Study, ed. cit., p. 203.