„DE CE LE VORBEŞTI ÎN PARABOLE?" 179 tată, netrebnicia, apatia, lentoarea existenţială sunt tot atâtea maladii ale receptivităţii. în aparenţă, „darurile" cu care suntem „însemnaţi" sunt diferite: cinci talan ţi, doi talan ţi, unul singur. în realitate, ni se încredinţează atât cât „reţeta" noastră spirituală poate duce. Şi atât cât e nevoie în economia globală a comunităţii şi a lumii. Se dă „fiecăruia după puterea ( dynamis ) lui" (cf. şi 1 Petm 4, 10: „Fiecare după darul pe care l-a primit" şi i Corinteni 12, 4: „Sunt felurimi de daruri duhovniceşti, dar e acelaşi Duh"). Nu atât despre cantitatea darurilor încredinţate e vorba1, cât despre calităţile lor specifice. Fiecare dispune de o înzestrare distinctă, de un „talent"2 particular ( cf. Romani 12, 6-8, şi 1 Corinteni 12, 7— 11), pe care nu le poate delega altora. Fructificarea a ceea ce ai primit îţi revine în întregime. Eşti solicitat să fii un bun administrator al „harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu" (1 Petm 4, 10). De altfel şi recompensa, indiferent de greutatea darului (ducând la performanţe fatalmente inegale), e aceeaşi-, stăpânul mulţumeşte primelor două slugi cu exact aceleaşi cuvinte. Virtuţile pentru care slugile „bune şi credincioase" sunt tratate cu mărinimie sunt creativitatea şi curajul de a risca. Creativitatea presupune capacitatea de a transforma simpla 1. Specialiştii au calculat valoarea relativă a sumelor încredinţate, după criteriile secolului I d. Hr.: 1 talant ar fi echivalat cu salariul pe 20 de ani al unui lucrător obişnuit. Aşadar, 5 talanţi ar fi însemnat salariul pe 100 de ani al aceluiaşi lucrător. E vorba, deci, de sume uriaşe. Cf. Arnold Hultgren, op. cit., pp. 274-275. 2. Cuvântul „talent" aşa cum îl înţelegem astăzi îşi are, se pare, obârşia în această parabolă, chiar dacă a intrat în uzul modem al limbilor europene abia în secolul XV. Cf. K. Snodgrass, op. cit., p. 528.