176 PARABOLELE LUI IISUS fără rabat: „Ruga celui smerit a străbătut norii şi până ce ea nu ajunge la ţintă, el nu se va mângâia. Nu se va opri până când Cel Preaînalt nu-1 va cerceta şi îi va judeca pe cei drepţi şi va face dreptate" (Cartea înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah 35, 17-18). Să menţionăm şi faptul că văduva {chera) face parte din seria eroilor umili asupra cărora se concentrează consecvent atenţia şi mila lui Dumnezeu. împreună cu orfanul şi cu străinul, ea era, în ambianţa iudaică, o figură a vulnerabilităţii, a degradării sociale, impunând protecţia publică {cf. imperativul bunului tratament al văduvei „adevărate" la 1 Timotei 5, 3-16). Pe de altă parte, văduva poate avea ea însăşi un comportament derapant, după cum poate deveni şi o convigătoare ilustrare a excelenţei ascetice {cf. Luca 2, 36-38).1 Ascultătorul parabolei e îndemnat, în fond, să se identifice cu tenacitatea salutară a personajului ei feminin. Văduva revine, de altfel, ca atare în mai multe locuri din textele lucaniene {cf. Luca 4, 25-26; 7, n-17; 20, 47; 21, 1-4; Fapte 6, 1-6; 9, 39-41). Ea trăieşte, de fapt, cu un acut sentiment tragic, absenţa „mirelui", a celui care va „răzbuna" nedreptatea destinului ei. A aştepta înseamnă, întru câtva, a asuma condiţia unei văduvii încrezătoare, a unei lipse care se va anula la capătul vremurilor. 1. Despre sociologia văduviei în Antichitatea iudaică şi despre ceea ce a putut fi numit „spiritualitatea văduviei" {Wit'wenspiritualităt), cf. Annette Merz, „Die Stărke der Schwachen (Von der bittenden Witwe) Lk. 18, 1-8", în Kompendium..., ed. cit., pp. 672 şi 676-677. Autoarea aminteşte şi portretele vetero-testamentare ale câtorva văduve „de succes": Tamar, Judith, Ruth, mama celor şapte fii din 4 Macabei 14, 11-17, 6 şi femeia din Tekoa (1 Samuel 14).