1 6 PARABOLELE LUI IISUS „Soluţia", „răspunsul", e în preajma ta, dar pentru a o descoperi ai nevoie de intervenţia salutară a unui „străin": străin de ţara ta, de religia ta, de limba ta, de cultura ta. Imediatul „comorii" se dezvăluie ca beneficiu al „străinătăţii", al unei temporare înstrăinări de sine şi de mediul tău familiar. rj. „Adevărul" nu e de negăsit , dar el nu se află neapărat în teritoriul previzibilului, al înţelepciunii „instituţionalizate“ . El poate fi atins, este cu siguranţă într-un loc anume, dar, de regulă, în alt loc decât cel în care-1 cauţi. Şi rabinul Bunam, şi Heinrich Zimmer, şi Mircea Eliade au pus accentul, în interpretările lor, pe una sau alta din temele de mai sus.1 La rândul ei, Wendy Doniger O’Flaherty semnalează drept semnificativ faptul că ea, ca evreică, descoperă o parabolă aparţinând propriei tradiţii (iudaice) într-o carte despre India scrisă de un luteran. E un tip de „întâlnire" care ilustrează „morala" parabolei înseşi. O observaţie asemănătoare face şi Heinrich Zimmer, cu privire la interesul lui pentru „depărtarea" vechii Indii, definitorie pentru cariera lui academică europeană.2 1. Cf. Heinrich Zimmer, Myths and Symbols in Indian Art and Civilization, New York, Pantheon Books, 1946, pp. 219-221 (trad. rom.: Mituri şi simboluri în arta şi civilizaţia indiană , trad. de Sorin Mărculescu, Humanitas, Bucureşti, 2007), şi Mircea Eliade, Myths, Dreams and Mysteries, Harper Torchbooks, New York, 1967, pp. 244-245 (trad. rom.: Mituri, vise şi mistere, trad. de Maria Ivănescu, Cezar Ivănescu, Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti, 2008). 2. Cf. Wendy Doniger O’Flaherty, Other Peoples’ Myths. Tire Cave ofEchoes, The University of Chicago Press, Chicago-London, 1995,