„DE CE LE VORBEŞTI ÎN PARABOLE?" 133 nimeni deasupra noastră! Nici un stăpân în afară de noi! Rezultatul este transformarea temeliei în piedică şi a cheii de boltă în avalanşă zdrobitoare. Ceea ce pentru credincioşi e adevăr fondator (Isaia 28, 16), pentm necredincioşi e piatră de poticnire (Isaia 8, 14). Iar neglijarea fundaţiei provoacă surparea justiţiară a vârfului ( cf. Psalmi 84, 11, care asociază adevărul cu pământul - temelia - şi dreptatea cu cerul - cheia de boltă). La punerea temeliei lucrează, alături de Iisus, profeţii şi apostolii - cf. Efeseni 2, 20 dar piatra din capul unghiului e doar El1). Parabola culminează prin a avertiza că inaptitudinea pentru colaborare liberă cu o autoritate binevoitoare declanşează mecanismul autonom al unei autorităţi rectificatoare. Dincolo de necesare preciziuni istorice şi filologice, de „reconstituiri" contextuale, menite să lămurească sensul parabolei 1. Pentru echivalenţa „piatră unghiulară - cheie de boltă" se va consulta cu folos Rene Guenon, Symboles fondamentaux de la Science sacree, Gallimard, Paris, 1962, cap. XLIII, pp. 278-291. Se observă similitudinea fonetică dintre kephas (piatră) şi kephale (cap), cu confirmări în ebraicul pinnah, care înseamnă şi „unghi", şi „căpetenie" (Vulgata traduce pinnotb ha-am prin angulos populorum), sau în arabă, unde rukn e şi „unghi", sau „colţ", dar şi „bază", „fundament", cu corolarul rukn el-arkân („unghiul unghiurilor", adică vârf). E citat articolul „Eckstein" publicat de Ananda K. Coomaraswamy în numărul din ianuarie 1939 al revistei Speculum, în care se susţine accepţiunea keystone a pietrei unghiulare, diferită de foundation-stone sau corner-stone. E interesant că respingerea autorităţii se exprimă adesea, în textele scripturare, ca o agresiune având drept ţintă capul, la propriu. Ioan Botezătoml e decapitat. Sfântul Petru e crucificat cu capul în jos, iar una dintre slugile trimise lucrătorilor de stăpânul viei este lovită în cap (Marcu 12, 4).