\}2 PARABOLELE LUI IISUS mijlocitoare făgăduieşte (Galateni 3, 18) viaţă veşnică (Tit 3, 7), aduce răsplată (Coloseni 3, 24), garantează „moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi neveştejită" (1 Petru 1, 4). Cu alte cuvinte, nu uzurpând autoritatea devii moştenitor, ci, dimpotrivă, adăugând-o vieţii tale. Recunoaşterea autorităţii nu e dispreţ de sine, ci pasul decisiv pentru obţinerea unui drept: dreptul de a accede la receptivitate, de a participa la moştenirea Moştenitorului. Respingerea autorităţii, a oricărei autorităţi, este simptomul unei relaţii deficiente cu „deasupra", cu topografia „vârfului". Intr-un studiu din 1930 despre piatra unghiulară1, Joachim Jeremias are dreptate să accentueze sensul ei de „cheie de boltă", „cap" al construcţiei, încoronare {Bauschlufîstein). Sintagma „piatră de temelie" {Eckstein) nu se justifică, din punctul lui de vedere, decât pentru textul din Isaia 28, 16 {ta themelia Sion ) şi pentru cele câteva preluări neo-testamentare. Sunt invocate surse felurite {Testamentul lui Solomon, 22, 7; 23, 2-4; Hippolyt, Elenchos, V, 7, 35; Tertullian, Adversus Marcionem, III, 7; Symmachus, Aphraates, precum şi pasaje din Targum şi Talmud) care consolidează accepţiunea de „piatră finală", destinată să desăvârşească întreaga construcţie, în această postură - postura autorităţii supreme - este Iisus „aruncat" dinaintea lui Pilat: „Nu avem împărat decât pe cezarul!" (Ioan 19, 15) - strigă mulţimea. La fel strigaseră şi supuşii „omului de neam mare", plecat să-şi ia învestitura de a domni: „Nu vrem ca acesta să domnească peste noi!" (Luca 19, 14) La fel gândesc şi lucrătorii nevrednici ai viei: 1. Joachim Jeremias, „KEipa^h yarnaţ - ’AKpoymviodoţ", în Zeitschrift fur die Neutestamentliche Wissenschaft und die Kunde der ălteren Kirche, nr. 29, 1930, pp. 264-280.