„DE CE LE VORBEŞTI ÎN PARABOLE?" II7 Mai greu de înţeles sunt însă o sumedenie de „analize" care se străduiesc să introducă temele parabolei în circuitul câtorva „ideologii" cochete, fără legătură cu mesajul lor real, cu intenţia „autorului", cu situarea lui istorică. Textul e, practic, uitat sau rescris, pentru a îngădui un comentariu divagatoriu, trendy, politically correct, de natură - cum spune, pe bună dreptate, Klyne Snodgrass - să-i „uzurpe" sensul. în studiul deja citat, Tania Oldenburg, contrariată de faptul că, printre lucrătorii viei, nu se vorbeşte de nici o femeie, condamnă perspectiva „androcentrică" a istorisirii. Cât despre violenţa podgorenilor, ea se explică prin situaţia lor economică disperată, cauzată de exploatarea localnicilor de către latifundiari străini de ţară ( cf. şi L. Schottroff)* 1. William Herzog crede şi el că parabola exprimă suferinţa fermierilor evrei, care, din proprietari ai pământului, ajunseseră simpli muncitori plătiţi.2 Derapajul culminează cu o „contribuţie" din 2003 a lui R.Q. Ford, care susţine că avem dinainte o Example of the Wicked Husbandmen", în C. Thoma, M. Wyschogrod (eds), Parable and Stoiy in Judaism and Christianity, ed. cit., pp. 42-80; Aaron A. Milavec, „A Fresh Analysis of the Parable of the Wicked Husbandmen in the Light of Jewish-Christian Dialogue", în C. Thoma şi M. Wyschogrod, op. cit., pp. 81-117, Klyne R. Snodgrass, „Recent Research on the Parable of the Wicked Tenants. An Assessment", în Bidletin for Biblical Research, nr. 8, 1998, pp. 191-193. 1. Apud Tania Oldenburg, op. cit., pp. 358-359. 2. William R. Herzog, Parables as Subversive Speech: Jesus as Pedagogueofthe Oppressed, Westminsterjohn Knox Press, Louisville, 1994. In mod surprinzător, până şi un exeget de talia lui JoachimJeremias, în cartea sa despre Parabolele lui lisus, a fost tentat, încă din deceniul al cincilea al veacului trecut, să invoce „starea de spirit revoluţionară a ţăranilor galileeni".