„DE CE LE VORBEŞTI ÎN PARABOLE?" IO9 fetic, intrarea în scenă a mesagerului providenţial, irumperea neaşteptată a împărăţiei în istorie1. E, în context biblic, unul din păcatele majore ale poporului lui Israel („generaţia aceasta"), aflat în veşnică indisponibilitate faţă de pomnca divină. O consemnează şi literatura rabinică, într-o versiune foarte apropiată de formularea nou-testamentară: „Ieremia I-a spus lui Dumnezeu: L-ai ridicat pe Elias, pletosul, dinaintea israeliţilor şi ei şi-au bătut joc de el şi au râs: «Ia priviţi, şi-a făcut cârlionţi.» L-ai ridicat dinaintea lor şi pe Eliseu şi i-au spus: «Pleacă de-aici, chelule! Pleacă de-aici!»“2 Evident, „nimeni nu e profet în ţara lui" (Ieremia şi Isaia n-au fost nici ei mai norocoşi), dar parabola trebuie citită şi în afara referinţei strict istorice. „Generaţia aceasta" ne include, adesea, ori de câte ori preferăm statul-deoparte, bombăneala acră, inerţia indiferenţei, ori de câte ori avem falsa „maturitate" de a nu risca. Copilăria, în sens prost, e o parodie a maturităţii. Adevărata maturitate începe cu puterea de a intra în flux, de a te dedica, de a te afilia unei comunităţi, unui scop, unui stil. Asta înseamnă a trece de la paidion la teknon şi, mai departe, la hyios : a avea iniţiativa, curajul, solidaritatea a-filierii. A şti când e momentul consimţirii şi a consimţi luând notă de rostul momentului. Nu e vorba, cu alte cuvinte, de o consimţire nediferenţiată, neslujită de discernământ, ci de o consimţire în acord cu „ceasul", cu 1. Cf. Franz Mussner, „Der nicht erkannte Kairos (Mt. n, 16-19Llc. 7, 31-35)“, în Biblica, nr. 40, 1959, pp. 599-612. 2. Pesiqta Rabb, 26 (129a), în Strack-Billerbeck, II, p. 161, apud B.T.D. Smith, The Parables of the Synoptic Gospels. A Criticai Study, Cambridge University Press, 1937.