106 PARABOLELE LUI IISUS sunt „fiii înţelepciunii"? Ioan şi Iisus, cei prost primiţi de „generaţia" contemporanilor? Sau pur şi simplu toţi cei care, spre deosebire de personajele din pieţe, sunt dispuşi să-i urmeze de îndată ? Sau, poate, cei care dau dintotdeauna crezare înţelepciunii în genere? Sau, mai aproape de textul parabolei, cei care, în viitor, vor înţelege faptele şi misiunea celor doi trimişi, neînţeleşi încă, în prezentul existenţei lor?1 E clar oricum că, faţă de falsa înţelepciune a copiilor din pieţe, care se exprimă printr-o rezervă bătrânicioasă, recalcitrant analitică, stearpă, înţelepţii adevăraţi („fiii înţelepciunii") vor alege participarea, reactivitatea, pariul implicării.2 Nu opinia va decide asupra „îndreptăţirii" mesagerilor respinşi, ci faptele lor (Matei ii, 19). Nu „generaţia" obtuză din jur îi va „adeveri", ci acţiunea lor pe termen lung, relaţia lor intimă, până la identificare, cu înţelepciunea.3 „Copiii" din piaţă (care sunt, de fapt, embleme ale adulţilor imaturi, mereu „exteriori" marelui „joc" al revelaţiei) au de acoperit, aşadar, intervalul dintre inconsistenţa stării iniţiale (când sunt doar paidia) şi alegerea unei apartenenţe, 1. Cf. A.T. Cadoux, op. cit., p. in. 2. Cf. şi B.S. Easton, The Gospel According to St. Luke. A criticai and Exegetical Commentary, T&T Clark, Edinburg, 1926, p. 104, apud Craig L. Blomberg, Interpreting the Parabks, InterVarsity Press, Downers Grove, 1990 (trad. germană: Die Gleicbnisse Jesu. Ihre Interpretation in Theorie und Praxis, Brockhaus Verlag, Wuppertal, 1998, p. 183). 3. Tema identităţii Iisus-Sophia e amplu documentată bibliografic. Vom cita două titluri: A. Feuillet, P.S.S., „Jesus et la sagesse divine d’apres Ies Evangiles Synoptiques", în Revue Biblique, 1955, nr. 2 (aprilie), pp. 161-196. Şi Felix Qnnst, Jesus Sophia. Die Sophia-Christologie bei den Synoptikern, seria „Abhandlungen zur Theologie des Alten und Neuen Testaments", voi. 57, Zwingli Verlag, Zurich, 1970.