„DE CE LE VORBEŞTI ÎN PARABOLE?" IOŞ spirit critic, cârtitori până la paralizie, mofturoşi, plini de toane, încăpăţânaţi, dominaţi de un îndărătnic spirit de contradicţie. în versiunea lui Luca, finalul parabolei introduce însă un termen nou, cu referire la o altă categorie de copii, „fiii înţelepciunii": tekna. Spre deosebire de paidion, teknon nu e un strict indicativ al vârstei. Se poate traduce prin „copil", dar accentul cade pe noţiunea de apartenenţă, de raport subtil între două instanţe distincte, dintre care una e protectoare, învăluitoare, iar cealaltă e cuprinsă în cea dintâi, dependentă de ea, dispusă a se revendica de la ea, ca atunci când vorbim, de pildă, despre „fiii unui profesor" (cu sensul de „ucenicii, elevii" lui), sau despre „fiii satului" (cu sensul de „locuitorii, cetăţenii" lui, sau cei născuţi în el şi plecaţi ulterior). Teknon implică o înrudire de ordin superior, o „calificare" prin adeziune, prin integrare într-o categorie mai înaltă. Am văzut că Luca invocă, prin acest termen, „fiii înţelepciunii". Expresia în sine e „clasică" în spaţiul biblic (Qf, de pildă, Cartea înţelepciunii lui Isus, Fiul lui Sirah 4, 11) şi n-ar trebui, credem, să provoace puzderia de ipoteze hermeneutice prin care e, îndeobşte, asediată.1 Cine 1. Pentru detalii, cf. Christl Maier, Jens Herzer, „Die spielen den Kinder der Weisheit (Lk 7, 31-35 par Matei 11, 16-19). Beobachtungen zu einem Gleichnis Jesu und seiner Rezeption", în Christl Maier, Riidiger Liwak, Klaus-Peterjorns (eds), Exegesevor Ort. Festschriftfiir Peter Welten zum 65. Geburtstag, Evangelische Verlagsanstalt, Leipzig, 2001, pp. 276-300, în special pp. 293-299). De asemenea, Thomas Staubli, „Die musizierenden Kinder der Weisheit (Matei 11, 16-19 H Luca 7, 31-35). Der Resonanzkasten eines QAogions", în Max Kiichler, Peter Reinl (eds), Randfiguren in der Mitte. Hermann-Josef Venetz zu Ehren, Edition Exodus, Luzem; Paulusverlag, Freiburg, Schweiz, 2003, pp. 276-288.