„DE CE LE VORBEŞTI ÎN PARABOLE?" IO3 în sfârşit, un al treilea pasaj menit să încurajeze portretul diafan al stării infantile este cel al apelului hristic către ucenicii care se opuneau aducerii copiilor dinaintea Sa (Marcu 10, 13-16, respectiv, Luca 18, 16): „Lăsaţi copiii ( ta paidia) să vină la mine. . Una dintre interpretările care au mobilizat, la un moment dat, energii importante ale exegezei nou-testamentare este asocierea acestui pasaj cu tema botezului în perioada primului creştinism.1 (Iisus ar fi încurajat creştinarea prin botez încă de la vârsta copilăriei, ceea ce majoritatea cercetărilor ulterioare nu confirmă.) Mult mai productivă este analiza lui Robert Farrar Capon2, care observă că termenul „lăsaţi" din sintagma „lăsaţi copiii. . .“ traduce grecescul aphete, cu foarte importante utilizări în Noul Testament. Verbul aphiemi nu înseamnă doar „a lăsa", „a permite", „a îngădui", ci şi „a ierta", „a amnistia". în versetul „şi ne iartă nouă greşalele noastre..." din Rugăciunea Domnească (Matei 6, 12), „iartă" se spune aphes. Tot aphes apare şi în celebra formulă „iartă-le {aphes) lor, că nu ştiu ce fac!" (Luca 23, 34), în episodul „femeii păcătoase" (Luca 7, 47-48: „Iertate - apheontai - sunt păcatele ei. . .“) şi în multe alte locuri. Trebuie să amintim şi faptul că, odată lăsaţi să se apropie, copiii primesc un tratament aplicat, de obicei, bolnavilor şi posedaţilor3: Iisus îi ia în braţe, îşi pune mâinile 1. Cf. O. Cullmann, „Die Tauflehre des Neuen Testaments. Erwachsenen- und Kindertaufe", în Abhandlungen zur Theologie des Alten un Neuen Testaments, nr. 12, 1948, sau J. Schneider, Die Taufe im Neuen Testament, Kohlhammer, Stuttgart, 1952. 2. R.E Capon, op. cit., pp. 380 şi urm. 3. Cf. W. Stegemann, ,fasset die Kinder zu mir kommen. Sozialgeschichtliche Aspekte des Kinderevangeliums “ în W. SchottrofF, W. Stegemann